Un minut de amintire

Nu stia la care sa priveasca mai intai.
Toate aveau cate ceva frumos.
Si se miscau in pas de vals intr-un du-te vino ametitor
Ramase cu ochii lipiti de una subtirica.
Se asezase chiar langa el, pe banca.
Pe nesimtite
Acum cateva clipe nu era acolo.
“E foarte delicata
Si palida
Dar ii vine asa de bine culoarea asta...”
Era un galben verzui ori un verde galbui, strabatut de unele dungi mai inchise, de diferite grosimi. Multe.
O adiere de vant.
O miscare usoara.
Se indeparta putin de el.
Se simti rusinat parca; o privise prea insistent.
Uneori chiar se apropiase de ea.
Intoarse privirea.
Privea in gol dar gandul lui era tot alaturi.
“E prea subtirica, prea fragila si aproape transparenta.”
Se simtea un rasfatat al sortii.
Se asezase chiar langa el.
Pe aceeasi banca.
Se putea aseza oriunde, dar cineva, de undeva, a vrut sa-i daruiasca lui aceasta mica bucurie. Si chiar se citea bucuria pe fata lui acum.
Oare simtea ce emotie a putut trezi in acest om doar simpla ei prezenta, aparitia ei neasteptata?
E nevoie uneori doar de ceva aparent neinsemnat pentru a aduce un dram de fericire in inima cuiva
”Si aceasta e superba.”
Trecea plutind, parca pe un covoras fermecat minuscul, chiar prin fata lui.
Se opri intr-o mica ezitare , apoi isi continua plutirea spre o destinatie necunoscuta.
Avea alte forme. Mai rotunjoare.
Combinatiile de ruginiu o pierdura in ruginiul general in cateva clipe, disparand ca o naluca.
Simti un fosnet langa el.
Vecina lui era pe punctul de a se ridica.
Chiar facu o miscare usoara, insa se aseza iarasi.
El se foia ca un copil cu gandul la o traznaie.
“Ce-ar fi daca as mai retine-o o clipa?”
Voia sa o atinga, sa-si reaminteasca acea senzatie placuta.
Nu mai facuse asta de multa vreme.
Intinse mana si o sterse timid cu dosul palmei.
Cu mare delicatete.
Nu-i produse nici o reactie atingerea lui.
Poate nici nu o atinsese ci doar avea senzatia asta.
Intoarse palma.
O mangaie usor cu varfurile degetelor si inchise ochii.
Se trezi deodata in tineretea lui indepartata, cu toate senzatiile acelor vremuri, cu toate mirosurile locurilor demult uitate. Imagini ratacite se derulau prin fata lui.
Vedea intreaga sa viata derulandu-se cu viteza. Prieteni, iubite, familie, locuri frumoase vizitate,
Si stari.
Emotii amestecate, voci, sunete si mirosuri, parfumuri de flori si de femei din viata lui.
Bach,Vivaldi, Tudor Ggheorghe, Elington, intr-o armonie ciudata, ii remodelau fiecare nerv, fiecare celula.
Un fior rece ii strabatu trupul.
Se intreba resemnat: “Atat? Asta a fost?”
O voce il smulse din visare: Nu stia la care sa priveasca mai intai.
Toate aveau cate ceva frumos.
Si se miscau in pas de vals intr-un du-te vino ametitor
Ramase cu ochii lipiti de una subtirica.
Se asezase chiar langa el, pe banca.
Pe nesimtite
Acum cateva clipe nu era acolo.
“E foarte delicata
Si palida
Dar ii vine asa de bine culoarea asta...”
Era un galben verzui ori un verde galbui, strabatut de unele dungi mai inchise, de diferite grosimi. Multe.
O adiere de vant.
O miscare usoara.
Se indeparta putin de el.
Se simti rusinat parca; o privise prea insistent.
Uneori chiar se apropiase de ea.
Intoarse privirea.
Privea in gol dar gandul lui era tot alaturi.
“E prea subtirica, prea fragila si aproape transparenta.”
Se simtea un rasfatat al sortii.
Se asezase chiar langa el.
Pe aceeasi banca.
Se putea aseza oriunde, dar cineva, de undeva, a vrut sa-i daruiasca lui aceasta mica bucurie. Si chiar se citea bucuria pe fata lui acum.
Oare simtea ce emotie a putut trezi in acest om doar simpla ei prezenta, aparitia ei neasteptata?
E nevoie uneori doar de ceva aparent neinsemnat pentru a aduce un dram de fericire in inima cuiva
”Si aceasta e superba.”
Trecea plutind, parca pe un covoras fermecat minuscul, chiar prin fata lui.
Se opri intr-o mica ezitare , apoi isi continua plutirea spre o destinatie necunoscuta.
Avea alte forme. Mai rotunjoare.
Combinatiile de ruginiu o pierdura in ruginiul general in cateva clipe, disparand ca o naluca.
Simti un fosnet langa el.
Vecina lui era pe punctul de a se ridica.
Chiar facu o miscare usoara, insa se aseza iarasi.
El se foia ca un copil cu gandul la o traznaie.
“Ce-ar fi daca as mai retine-o o clipa?”
Voia sa o atinga, sa-si reaminteasca acea senzatie placuta.
Nu mai facuse asta de multa vreme.
Intinse mana si o sterse timid cu dosul palmei.
Cu mare delicatete.
Nu-i produse nici o reactie atingerea lui.
Poate nici nu o atinsese ci doar avea senzatia asta.
Intoarse palma.
O mangaie usor cu varfurile degetelor si inchise ochii.
Se trezi deodata in tineretea lui indepartata, cu toate senzatiile acelor vremuri, cu toate mirosurile locurilor demult uitate. Imagini ratacite se derulau prin fata lui.
Vedea intreaga sa viata derulandu-se cu viteza. Prieteni, iubite, familie, locuri frumoase vizitate,
Si stari.
Emotii amestecate, voci, sunete si mirosuri, parfumuri de flori si de femei din viata lui.
Bach,Vivaldi, Tudor Ggheorghe, Elington, intr-o armonie ciudata, ii remodelau fiecare nerv, fiecare celula.
Un fior rece ii strabatu trupul.
Se intreba resemnat: “Atat? Asta a fost?”
O voce il smulse din visare:
- Bunicule, mergem la leagane?.
Ce fel de frunza e aia?

- Bunicule, mergem la leagane?.
Ce fel de frunza e aia?